Noutati Botanoo

CUM A APARUT PIATA CERIFICATELOR DE CARBON


Se cunoaste faptul ca poluarea atmosferei terestre are ca rezultat schimbarea condiţiilor climatice, compromiterea condiţiile de viaţă ale oamenilor. Aceasta este o problemă globală, la care ar trebui să răspundă umanitatea şi care, de fapt este provocarea cea mai mare a deceniilor următoare.
Cei mai mulţi oameni de ştiinţă sunt de acord că cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă trebuie să fie redusă drastic, în scopul evitarii dezastrului ecologic pentru generatiile urmatoare.
Despre Incalizirea Globala si energia regenerabila (eoliana, hidro, solara etc) auzim in fiecare zi la radio si TV, dar probabil putini stim ca ONU impreuna cu statele care au aderat la Protocolul de la Kyoto au in plan ca pana in 2050 sa avem pe glob 80% energie regenerabila.
ONU împarte în fiecare an Credite de Carbon între ţările semnatare ale protocolului de la Kyoto. Aceste ţări le împart la rândul lor fabricilor şi termocentralelor. Aceste Credite Carbon sunt de fapt autorizaţii de emisie a substanţelor nocive. Un Credit de Carbon corespunde emisiei unei tone de substanţă nocivă. Aceasta înseamnă că o termocentrală are dreptul la emisia atâtor tone de CO2 câte Credite de Carbon i s-au atribuit. Numai că se întâmplă adeseori ca numărul Creditelor de Carbon atribuite, să nu acopere emisiile anuale, mai ales că ONU reduce anual cotele admise. Prin urmare, întreprinderea este nevoită să compenseze cumva emisiile CO2 cu care depăşeşte cotele care i s-au atribuit. Cum poate să rezolve această problemă o interprindere ?
Răspunsul e simplu: prin cumpărarea Creditelor de Carbon. Pe de o parte sunt întreprinderi care, prin modificarea tehnologiei au reuşit să-şi reducă emisiile CO2, având astfel un excedent de Certificate de Credite de Carbon. Acest excedent poate fi cumparat de firmele poluatoare ce-si depaesc cota repartizata. Există aşa-numitele “ferme verzi”, care corespund cerinţelor severe ale ONU si care dispun şi ele de Credite de Carbon de vânzare. ONU atribuie sectorului regenerabil (centrale electrice eoliene, parcuri de energie solară, proiecte de plantare a arborilor) câte 1 Credit Carbon pentru fiecare economie de emisie de 1 t substanţă nocivă. Aceste Credite Carbon sunt vândute de către sectorul regenerabil sectorului poluant. Asadar sectorul poluant cumpără aceste CC atunci când şi-a epuizat cotele admise de emisie. Atunci când sectorul poluant cumpără Creditele Carbon, introduce bani în sectorul regenerabil. Prin urmare, sectorul regenerabil îşi poate dezvolta activitatea în continuare, producând energie fără emisie de substanţe nocive, obţinând astfel noi Credite Carbon, pe care le poate vinde ş.a.m.d. În concluzie putem spune că sectorul de energie regenerabilă se clădeşte pe profitul emitenţilor de substanţe nocive. Cu ajutorul acestui sistem dorim să inversăm situaţia actuală – în care 95% din energie este de provenienţă fosilă şi doar 5% regenerabilă.
Acesta este dezideratul, numai ca economia globală functioneaza în cea mai mare parte pe combustibili fosili, care emit dioxid de carbon. Procesele de termoficare si producere a electricitatii, majoritatea proceselor de productie, mijloacele de transport etc, aproape toate funcţionează cu energie fosilă. Cum o putem reduce fără a pierde confortul câştigat ?
Aceasta se poate realiza cu ajutorul centralele care pot converti energia soarelui, apei, vântului, gazelor de biomasa etc, în energie electrică, care pot face aceasta fără să afecteze atmosfera terestră cu substanţe nocive.
Scopul este asadar, ca din consumul total de energie, cea mai mare proporţie să fie oferită de noile sectoare de energie regenerabilă.
În ultimii 20 de ani, aceasta politica nu a reuşit să aducă schimbări de fond. Conform Protocolului de la Kyoto a fost elaborat un sistem care va aduce modificări, pornind dintr-o orientare pur economică, axată pe profit.
A fost stabilita astfel o cota globala, iar guvernele trebuie să ajungă la un consens în ceea ce priveşte limitarea nivelului emisiilor anuale de dioxid de carbon, de la an la an acesta trebuind redus.
Pe această bază, guvernele aloca avize diferitelor companii pentru un anumit nivel de poluare, de la an la an mai redus, pentru a îndeplini obiectivul declarat. Limita emisiilor trebuie menţinută per total, ca atare, este permis ca unele companii să emite mai multe substanţe poluante decât nivelul aprobat în autorizaţia eliberată pentru ele, dar numai daca pot recompensa excesul de emisii prin achiziţionarea de Credite Carbon.
S-a stabilit ca fiecare tara trebuie sa ia masuri de contracarare a poluarii cu emisii de dioxid de carbon, prin realizarea de proiecte pentru producerea energiei „verzi”, luarea masurilor de depoluare de catre firmele poluatoare, producerea de catre firme a necesatului propriu de energie verde si declararea lor ca „firme verzi”, plantarea de copaci, sau alte metode de absorbţie de CO2 (modificarea practicilor agricole). Copacii absorb in mod natural gazele cu efect de seră, astfel mai mulţi copaci înseamnă mai puţină poluare în atmosferă. Ca si in cazul companiilor, daca un stat depaseste norma de poluare si nu poate realize proiecte proprii de depoluare, işi poate cumpăra “capacitatea de absorbţie” de la alte state.
Aveti mai  jos cateva informatii despre Afacerea BOTANOO, colaboratori, furnizori, proiecte verzi, autenticitate.  
Firma noastra CC Denmark: https://www.botanoo.com/romeoava   
Furnizorii nostri (vezi si proiectele verzi pe care le prefinantam) www.sustainablecarbon.com/About-Us/Our-Story/  si http://www.southpolecarbon.com/sales-ref.htm  (vezi clienti pe piata voluntara)  
Registrul international pentru verificarea autenticitatii companiei si a produsului: www.mc.markit.com/br-reg/public/index.jsp?q=cc%20denmark&s=ch   
Platformele online ale companiei noastre:
1. Pentru informare si publicitate. Atragerea de clienti: www.ourclimate.org
2. Pentru comercializarea produselor noastre. Vezi si Our Projects: www.ourclimate.com   
Vorbim despre un produs consumabil, care nu necesita transport si depozitare, de care toata lumea are nevoie si care este achizitionat periodic, pe baza de precontracte, la un pret fix.