Ca la noi, la nimeni, spunea, la sfârșitul lui ianuarie 2010, ministrul mediului și pădurilor Laszlo Borbely, comentând despre povestea miliardului de euro pe care l-ar putea lua România vânzându-si certificatele de emisii de dioxid de carbon (CO2) primite prin alocare internațională, așa cum au primit alte 183 de state semnatare ale protocolului de la Kyoto.
La acea dată, n-avem „actele normative care să reglementeze tranzactionarea și valorificarea AAU-urilor (Assigned Amount Unit - n.red.)“. Acum, avem „cadrul legislativ“, dar nu putem vinde surplusul de „aer curat“ pentru că, din august 2011, României i s-a suspendat dreptul de tranzacționare cu „carbon“ - prescurtarea pe care o folosesc brokerii, pe motiv că Agenția Natională de Protecție a Mediului (ANPM) nu a inventariat corect emisiile de noxe din tară. Și e exclus ca interdictia să fie ridicată mai devreme de luna aprilie a acestui an.
O echipă de revizuire a verificat, în octombrie, ce progrese am făcut în ceea ce priveşte întocmirea inventarului naţional de emisii de carbon și ne așteptăm ca luna aceasta să finalizeze un raport de tară. Fără el nu putem cere instalarea eligibilitătii. Sperăm ca cel mai târziu în aprilie, când se reunește următorul Comitet de Conformare al Protocolului de la Kyoto, să se ridice suspendarea“, explică Hortensia Dumitriu, din cadrul ANPM.
LA ALTII S-A PUTUT.
Cu alte cuvinte, „la noi“, banii pe care statul i-ar putea încasa rămân doar o ipoteză de lucru, pe când „la alții“ – și nu e vorba aici doar de state mai functionale ca România, certificatele de CO2 au fost valorificate. În martie 2009, de exemplu, Ucraina vindea o parte din drepturile de a polua cu CO2 către Japonia, contra a 300 milioane de euro. A fost prima tranzactie de acest tip dintre două guverne. Până la tranzactia cu Ucraina, Japonia mai cumpărase de peste hotare, prin acelasi mecanism internațional, echivalentul a 23,1 milioane de tone de gaze de seră.
Cum se scot bani din comertul cu drepturi de emisie? Fiecare stat e obligat să se încadreze într-o „cotă de poluare“, adică o cantitate maximă de gaze de seră pe care o poate emite anual în atmosferă. Unele tări reușesc să se încadreze în limita admisă, altele o depășesc, iar altele sunt mult sub limita acceptată, pentru că n-au industrie. Acesta din urmă e și cazul României, care îsi poate vinde, pe sute de milioane care n-ar fi nici inodore, nici incolore, cum e „marfa“ scoasă la vânzare, drepturile de a polua unei tări care si-a depăsit cota.
Potentiali cumpărători? „Japonia, Belgia, chiar si Spania sunt tări care nu reușesc să-ti reducă emisiile si cumpără astfel de certificate“, spune dr Ionut Purică, expert pe energie și mediu în cadrul Academiei Române, adăugând că, până acum, Cehia, Polonia, Letonia și Slovacia au vândut deja, „aer curat“ de 3 miliarde de euro. De altfel, ministrul Borbely anunta, anul trecut, că „s-au început negocierile cu două firme japoneze pentru vânzarea de certificate, dar si cu guvernul spaniol“. A venit suspendarea, si odată cu ea au căzut si negocierile.
PIERDERI „VIRTUALE“ DE 2 MILIARDE
„Marea noastră sansă să facem tranzacții a fost în 2009, asa cum au făcut cehii și ucrainenii. Am irosit-o. Nu e exclus ca după 2012 să nu ni se mai recunoască AAU-urile. Există o grămadă de semne de întrebare despre cum se va continua să se reducă emisiile“, explică Purică, referindu-se la faptul că anul acesta expiră acordul de la Kyoto, care ar urma să fie înlocuit cu o nouă întelegere internațională, cea parafată în decembrie 2009, la Copenhaga. Totusi, „la summitul ONU din 2011, de la Durban, privind schimbările climatice, s-a insistat pentru prelungirea Protocolului după 2012“, continuă el.
George Brăiloiu, proprietarul KDF Energy, unul dintre putinii brokeri de certificate de carbon din tară, e mai transant: „E exclus să mai apucăm să vindem certificatele. Discutiile au fost politice, s-au făcut mai mult pe la televizor. Am pierdut peste un miliard de euro din lipsa de pricepere a celor care au avut decizia“.
Într-adevăr, calculele analistilor arată că, dacă România si-ar fi vândut, la începutul lui 2009, drepturile nefolosite de emisii, ar fi încasat 3,5 miliarde de euro. Între timp, pretul carbonului a scăzut, iar România continuă să piardă timp si bani. Câti? Dacă ar vinde cu un pret mediu de 4 euro/certificat cele 300 de milioane de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, cât este surplusul României, Guvernul - care altfel caută cu disperare bani prin buzunarele românilor - ar putea câștiga 1,2 miliarde de euro, pe care i-ar putea investi în energii regenerabile, conform unei estimări a Ministerului Economiei. Si spre deosebire de banii de la FMI, nu sunt purtători de dobânzi si nici nu trebuie returnati. 100 euro/tonă este valoarea penalizării pe care o plătesc companiile care depăsesc cotele alocate
CINE, CÂT, CÂND
Piața certificatelor de emisii de dioxid de carbon are rădăcinile în 1997, când a fost semnat - de către 184 de tări, cea mai notabilă excepție fiind SUA - Protocolul de la Kyoto.
20/20/20 Denumirea sub care e cunoscută directiva UE care prevede reducerea cu 20%, până în 2020, a emisiilor de CO2 (fată de 1990) si cresterea până la 20% a ponderii de energie regenerabilă în totalul produs în UE.
350 mil. tone Volumul de emisii poluante la care România are dreptul în perioada 2008-2012.
2012 Anul în care expiră prima perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto, prin care au intrat în circulație certificatele de CO2, care au o valoare variabilă, fiind tranzactionate pe burse ca ECX/ICE, Nord Pool si EEX, BlueNext, Green Exchange sau Climex.
100 mld. euro Valoarea pietei globale de tranzactionare a certificatelor în 2009, potrivit Point Carbon, firmă de consultanță citată de New York Times.
In Romania, opt societăți primesc peste jumătate din certificatele naționale:
71 mil. certificate - ArcelorMittal Steel Galați
34 mil. certificate - Complexul Energetic Turceni
28 mil. certificate - Complexul Energetic Rovinari
20 mil. certificate - Electrocentrale Deva
17 mil. certificate - Complexul Energetic Craiova-Ișalnița
14 mil. certificate - RAAN Sucursala Romag Termo
12,3 mil. certificate - Lafarge Ciment Medgidia
9,6 mil. certificate - Petrom SA Arpechim Pitești
Capacitatea instalata de generare a energiei eoliene in Europa la finele anului trecut (MW) – Ziarul Financiar, 23 martie 2012 - Autor: Bogdan Cojocaru
Programul extinde piaţa pentru companii precum Suntech Power Holding, cel mai mare producător de panouri solare la nivel mondial, şi Vestas Vind Systems, cel mai mare producător de turbine eoliene. Planul afectează însă producătorii tradiţionali, printre care RWE şi E.ON, care se grăbesc să diminueze cheltuielile pentru amortizarea pierderilor cauzate de închiderea reactoarelor nucleare.
"Dacă Germania reuşeşte, ar putea deveni un model pentru economiile din toată lumea. Dacă planul eşuează, va fi un dezastru pentru politicieni, societate şi întreaga econo-mie", a afirmat Claudia Kemfert, expert în energie.
Energia regenerabilă în cifre
Germania are cea mai mare capacitate instalată de generare a energiei eoliene dintre statele Uniunii Europene, de 29 gigawaţi la începutul acestui an, urmată de Spania, cu 22 gigawaţi.
Franţa are o capacitate de 6,8 gigawaţi, Italia 6,7 gigawaţi, iar Marea Britanie 6,5 gigawaţi, potrivit datelor portalului de analiză şi informare environmentalresearchweb.
În Europa Centrală şi de Est (ECE), campionul capacităţii instalate eoliene este Polonia - 1.616 megawaţi, urmată de România - 982 megawaţi, şi Bulgaria - 612 megawaţi. În domeniul capacităţii instalate de generare a energiei solare, România - 2 megawaţi în 2010, este eclipsată total de statele occidentale. Spre exemplu, în Germania capacitatea este de 24.700 megawaţi, iar în Italia de 12.500 megawaţi. Singura ţară din ECE care se apropie de producţia Vestului este Cehia - 1.959 megawaţi.
Eforturile Germaniei pentru reformarea pieţei energiei trimite unde de şoc pe pieţele europene.
Când vântul bate constant, iar vremea este însorită, turbinele eoliene şi panourile solare inundă reţelele cu electricitate, subminând importanţa generatoarelor pe gaze naturale deoarece aprovizionarea cu energie verde are prioritate în faţa energiei din combustibili fosili. Spre exemplu, companiile de utilităţi care produc energie din arderea gazelor naturale au pierdut în Germania 10,11 euro pe megawat-oră pe 16 martie, comparativ cu un profit de aproape 21 de euro în octombrie 2009.
"Transformarea din energie reprezintă cea mai amplă modernizare şi proiect de infrastructură din următorul deceniu", a declarat Philipp Roesler, ministrul economiei. Cu toate acestea, Germania se clasează pe poziţia a cincea în Europa la ambiţie, notează Bloomberg. Suedia, Austria, Spania şi Slovenia, care au resurse hidroenergetice mai mari, promit o pondere mai mare în total a energiei din surse regenerabile decât Germania până în 2020.
Economia SUA s-ar putea împiedica de preţurile mari ale energiei
Secretarul Trezoreriei americane Timothy Geithner a avertizat că preţul în creştere al petrolului ar putea reprezenta o frână pentru economia SUA, cea mai mare a lumii, deoarece va forţa populaţia să plătească mai mult pentru combustibil. El a asigurat că economia este acum mai productivă decât era înainte de criza financiară din 2007-2009, însă a atras atenţia că încrederea rămâne fragilă. Petrolul Brent, destinat pieţei londoneze, se tranzacţiona cu 125 dolari pe baril la ora 14:00, ora Bucureştiului, în scădere cu 1%.
Tendinţa este însă de creştere pe fondul amplificării tensiunilor dintre Iran, un important producător de ţiţei, şi statele occidentale pe tema programului nuclear iranian.
Informatii despre piata creditelor de carbon au aparut in presa de cativa ani, dar pentru ca acest comert cu creditele de carbon nu era accesibil persoanelor fizice, putini sunt cei care inteleg aceasta piata a creditelor de carbon. Puteti citi in continuare un articol preluat de pe Green Report (http://www.green-report.ro/revista/marile-tranzactii-cu-emisii-de-carbon) care explica tranzactiile cu credite de carbon bazate pe reglementarile Tratatului de la Kyoto si tranzactiile cu credite de carbon bazate pe proiecte "verzi"
Platforma de schimb climex, prezentata in paginile precedente, reprezinta asa-zisele tranzactii "low cost" cu emisii de dioxid de carbon. acestea sunt inca o nisa pe piata carbonului. marile schimburi cu certificate de reducere a emisiilor se fac insa pe platforme financiare uriase, unde se tranzactioneaza sume demne de marile burse din lume. In cele ce urmeaza vom expune schematic toate tipurile de tranzactii si pietele ori "bursele" in care acestea opereaza.
Tranzactiile cu emisii de dioxid de carbon presupun contracte in care o parte o plateste pe cealalta in schimbul reducerii unei cantitati date de emisii de gaze cu efect de sera (GHG).
Acestea pot fi impartite in doua tipuri:
a) Tranzactii bazate pe bonificatii, prin care cumparatorul achizitioneaza bonificatii de emisii de carbon creditate si alocate (sau oferite spre licitatie) de catre institutii de reglementare sub regimul cap-and-trade. Schemele de alocare includ Certificatele de Emisii Europene - European Union Allowances (EUA) care functioneaza sub Schema de Comercializare a Emisiilor a Uniunii Europene - EU Emission Trading Scheme (EU ETS) si Assigned Amount Units - Unitatile Sumelor Desem nate (AAUs) cu care opereaza Protocolul de la Kyoto. Pietele de bonificatii "cap-and-trade" isi pot stabili o structura flexibila astfel incat sa atinga tintele de performanta ecologica dorite.
b) Tranzactiile bazate pe proiecte, prin care cumparatorul achizitioneaza credite de emisii prin intermediul unui proiect care poate demonstra nemijlocit ca emisiile de gaze cu efect de sera pot fi reduse. Daca proiectul se focalizeaza pe o alta tara industrializata, atunci el va fi inclus in structura de implementare in comun - Joint Implementation (JI) Framework a Protocolului de la Kyoto. Daca investitiile se fac intr-o tara in curs de dezvoltare, acestea vor fi certificate sub Mecanismul de Dezvoltare Curata - Clean Development Mechanism (CDM), care apartine tot Protocolului de la Kyoto. Proiectele CDM genereaza Reduceri de Emisii Certificate - Certified Emission Reductions (CER), in timp ce proiectele JI dau nastere la Unitati de Reducere a Emisiilor - Emission Reduction Units (ERUs).
Piete bazate pe tranzactii cu bonificatii in sistemul "cap-and-trade":
- Schema de Comercializare a Emisiilor a Uniunii Europene (EU ETS)
- Comercializare pe platforme "bursiere"
- European Climate Exchange (ECX): contracte comercializate la bursa ICE Futures London;
- Powernext;
- Nord Pool;
- European Energy Exchange (EEX).
- Contracte americane Over-the-Counter (OTC) - aceste contracte au loc direct intre parti si sunt lipsite de transparenta. Unele contracte OTC au trecut pe platforme de schimburi de carbon.
- Simple schimburi bilaterale.
- New South Wales (NSW) - schema de reducere a emisiilor din Australia.
- Chicago Climate Exchange (CCX) in Statele Unite ale Americii.
- UK Exchange Trading Scheme (ETS) - schema de reducere a carbonului, separata de EU ETS a Marii Britanii.
Tranzactii bazate pe proiecte
- Acorduri in interiorul Protocolului de la Kyoto:
- Mecanismul de Dezvoltare Curata - Clean Development Mechanism (CDM).
- Structura de Implementare in Comun - Joint Implementation (JI) Framework.
- Pot exista si reduceri voluntare ale emisiilor de gaze cu efect de sera.
- BRD - Groupe Société Générale anunta achizitia de certificate de credit carbon, compensandu-si, in acest fel, toate emisiile de CO2 corespunzatoare anului 2010.
- După 14 zile şi 2 nopţi de negocieri, delegaţiile au ajuns la un acord tras de păr. Banii pentru combaterea încălzirii globale tot nu au fost găsiţi. Totuşi, pentru prima dată, China şi SUA au fost convinse să se alăture Tratatului de la Kyoto.
- După mai mulţi ani de dezbateri aprinse pe această temă, Senatul australian a aprobat luni o lege care instaurează o taxă pe emisiile de dioxid de carbon
- Air France este prima companie aeriana inregistrata pe BlueNext, putand astfel tranzactiona certificate pentru dioxid de carbon. Conform legislatiei comunitare, incepand din ianuarie 2012, toate companiile aeriene ce opereaza zboruri catre si dinspre destinatii europene va trebui sa compenseze pentru emisiile de carbon.
- Ai centrală de apartament? Vei plăti o taxă de poluare. Ministrul Mediului: UE va impune taxa din 2013 sau 2015.
- OMV Petrom va obţine 10,3 milioane de certificate gratuite pentru centrala pe gaze de la Brazi, în intervalul 2013-2019, potrivit ministerului.
- Şeful Shell afirmă că, în următorii 20 de ani, biocombustibilii vor fi cei mai importanţi. O estimare corectă sau doar o încercare de protejare a intereselor companiei?
- Taxa de poluare instituita de Comisia Europeana (certificatele de carbon). Biletele de avion vor costa mai mult din 2012.
- După 20 de luni de campanie mobilizare și negocieri pentru „înverzi” Facebookul, compania a anunțat recent că își ia angajamentul de a utiliza pe viitor numai energie care provine din surse regenerabile.
- O companie din Statele Unite a lansat primul credit de emisie de dioxid de carbon, destinat persoanelor fizice, prin intermediul caruia consumatorii sunt platiti daca reusesc sa consume mai putin curent electric.
- Masurile UE pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera din transportul aerian au provocat proteste in tarile terte, intrucat de la 1 ianuarie, toate companiile aeriene ce operează zboruri in UE (sau catre si de la aeroporturi UE) trebuie sa aiba permise de poluare in cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii, potrivit paginii web a Parlamentului European.
Unele inventii sunt foarte folositoare pentru viata noastra, insa ele se pot intoarce impotriva omenirii, daca nu acordam atentie procesului de reciclare.
Plasticul este un material extraordinar si poate rezista foarte mult timp. El nu se descompune usor, de aceea este nevoie de o atentie mult mai mare acordata modului in care scapam de obiectele uzate, scrie CBS News.
Doar o foarte mica parte din cantitatea de plastic este reciclata in prezent, restul ajungand inclusiv in apele marilor si oceanelor.
Un capitan de vas american marturiseste ca in anul 1997 a fost martorul unei intamplari rare. In nordul Oceanului Pacific, el a putut vedea o intindere imensa de apa acoperita cu obiecte din plastic, atat reziduuri industriale, cat si obiecte de uz personal, precum periute de dinti si manere de umbrela.
Suprafata acelei zone era cam de marimea statului american Texas. De atunci, aceasta adunatura de gunoi din plastic a fost denumita "marele petic de gunoi al Pacificului".
Ulterior, s-a aflat ca sunt in total cinci astfel de acumulari uriase de gunoi in oceanele lumii. Problema este ca si pestii sunt afectati de plasticul din apa, caci incearca sa consume fragmentele mai mici, pe care le confunda cu hrana lor obisnuita.
In plus, oceanele sunt pline si de plase de pescuit abandonate de pescari. Denumirea data acestei probleme este "pescuitul-fantoma". Ele raman acolo si prind in continuare multi pesti.
Producatorii de plastic se apara si spun ca nu ei sunt de vina pentru aceasta situatie. Costurile presupuse de curatarea oceanelor ar fi imense, niciun stat nefiind capabil sa asigure in prezent un asemenea serviciu complet.
Sursa: http://www.ziare.com/mediu/stiri-mediu/plasticul-inventia-care-se-intoarce-impotriva-omenirii-1154292?utm_source=creditecarbon.blogspot.com&utm_medium=WIDGET-RECENTE&utm_campaign=WIDGET-RECENTE
In tara noastra, introducerea taxei pe fast-food a fost amananta, intrucat ministrul Sanatatii, Cseke Attila, considera ca proiectul nu este oportun in acest moment, iar Romania nu este pregatita. Ministrul a dat exemplul Ungariei, unde premierul a anuntat introducerea unei astfel de taxe, dar nu a reusit inca sa o implementeze: Sursa: http://www.green-report.ro/stiri/ungaria-introduce-quottaxa-pe-chipsuriquot-urmeaza-restaurantele-fast-food
